Freitag, 27. Nov 2009, 18:01

Împreună cu Max am purces joi către cafeneaua rock pentru a lua parte la concertul tribut Freddie Mercury.

Varianta super scurtă a recenziei: Cum p**a mea să vii să cânți la un concert tribut Freddie Mercury și să nu știi versurile pieselor? Nici măcar We will rock you?

Pe scurt:

Mișto

• Cristina Haios, gurista formației de haus Impact. Nu, nu glumesc, asta a fost pentru mine surpiza serii.
• Un nene leit Ron Jeremy, care este unul din idolii mei. M-am holbat la el toată seara. Dacă citiți asta, să știți că nu încercam să vă agăț ci pur și simplu eram fascinat de asemănare.

Nașpa

• Marii artiști nu au fost în stare să învețe versurile.
• Domnul dandy care sorbea din paharul de vin îmbrăcat într-un superb maieu negru. Poate era chiar Adrian Sârbu, că am înțeles că el a lansat moda asta. Și juma de public.

Pe lung: scopul concertului a fost să se adune bani pentru cinci tineri seropozitivi. Gest lăudabil, a existat o cutie de donații și s-a făcut o licitație pentru câteva tablouri realizate de ei cu Freddie.

Asta a fost prima mea incursiune în Hard Rock Cafe și probabil că va fi și ultima, asta dacă nu conving firma să ne ducă să beau pe banii lor. E genul de loc unde se duc rockerii care au lăsat blugii pentru costumul de corporație și salarul mare sau cei care deja au o etate și-și permit. Clar nu e locul în care să petreci până dimineață cu prietenii și să mai rămâi și cu bani de taxi și de șaorma de la non stop.

O altă chestie observată e că Hard Rock nu e chiar așa rock. La intrare trona un anunț cu un concert Analia Selis. Apoi un altul cu Revelionul Hard Rock. Cum arată un revelion hard rock vă întrebați? E simplu: e un revelion unde cântă aceeași Analia Selis. Iar deasupra barului tronează la loc de cinste pălăria lui Britney Spears. Care Britney și ea este rock. Dovada este asta:

http://www.youtube.com/watch?v=BH69J3sWGT8

Chestia a început cu niște tineri din Sibiu care mânuiau diverse chestii ce ardeau. Nu prea m-am prins care era legătura dar recunosc că flăcările combinate cu Princes of the Universe m-au gâdilat într-un mod plăcut la inimă.

A urmat prezentatorul. Nu i-am reținut numele dar vreau să-i transmit câteva cuvinte: nene, ești prost. Ai făcut glume foarte proaste, nu ai fost în stare să citești de pe o foaie și ai încurcat formațiile și ai vorbit mult mult prea mult. Momentul cel mai memorabil: "Vaaaai, dacă stai cu spatele la scena chiar crezi că e Freddie și Queen!". Nu prietene, nu crezi. Nimeni nu s-a ridicat cu vocea la glezna lui Freddie și absolut toți au făcut greșeli de interpretare. Să mai aud vreun puști cu ifose de Slash că spune că Brian May suge și e simplu să cânți Queen. Nu e, nu le-a ieșit nici ălora de la Trooper de la care aveam pretenții.

Intră în scenă Julie și X-Plod. Media de vârstă vreo 11 ani (basistul avea vreo 8, restul vreo 14). Concluzia: e nevoie să mai crească și Julie să lase inflexiunile vocale că nu prea îi ies. Mi-a plăcut tobarul că avea tricou cu Ramones. Primii artiști de pe scenă sunt și primii care au venit cu lecția neînvățată: Julie trage cu ochiul pe o pagină cu versurile. Prezentatorul spunea la un moment dat că au fost trase sfori și s-a dus muncă de lămurire pentru acest concert. Cred că o parte din acea muncă de lămurire a fost dusă cu părinții basistului să-l lase să se culce la 11 să poată să cânte. Că a doua zi avea școală…

Urmează Trooper. Mie îmi plac Trooper însă după concertul ăsta parcă nițel mai puțin. Solistul nu știe nici el versurile. Nici măcar nu se preface ca Julie ci pur și simplu cântă cu ochii în foaie. La un moment dat se îndepărtează, nu mai apucă să citească și improvizează ceva cu niște cuvinte inventate. Instrumental a sunat bine însă cam prea multe încercări de note înalte. Iar "Bună seara prieteni" îi iese doar lui Minculescu, nu și lor.

Apare Cristina Haios, gurista formației Impact. În colanți și bluză de trening. "Sunt cea mai mare fană Queen! Și am pregătit un speech!" ne spune și eu mă pregătesc pentru ceva atroce. Surprinzător nu a fost așa. Cristina e pentru mine revelația serii și singura care a reușit să aducă un pic de emoție întregii chestii. A cântat acompaniată doar de un pian și a ales piese sensibile și mai puțin cunoscute de public. Și, deși un pic teatrală, a cântat chiar bine. De azi pot să declar că I <3 Cristina. Și ne-a povestit și de un site de care eu nu știam, Sunt fan Queen ( http://suntfanqueen.com ).

Dan Helciug și al său spital au fost cei mai cool. El a citit versurile de pe laptop. S-a scuzat că a pățit ca Freddie și l-a lăsat vocea (sic) așa că a chemat-o pe Cristina să cânte alături de el. Împreună cu Acapella s-a încercat un Bohemian Rhapsody. Ne-au anunțat că nu s-a făcut repetiție la chestia asta și după ce i-am ascultat l-am crezut.

Cortez au fost a doua revelație a serii. Fără ifose, fără prea mult testosteron, au venit cu lecția și versurile învățate și au prestat frumos.

Booon, și asta ne aduce la Mandinga… Mă întrebam în postul precedent ce naiba caută Mandinga la acest concert. Sigur, sunt instrumentiști buni dar parcă rock-ul nu e genul lor. Din păcate nu vă pot spune nici acum, după concert, ce căutau ei acolo.

Am câteva bănuieli:

• Sunt prieteni cu organizatorii.
• Au dat bani la organizatori.
• Intraseră în bar să meargă la baie când se discuta despre concert și au fost confundați cu o formație rock.

Mandinga au început apoteotic cu un intro cât o piesă în care au apărut costumați ca la paradă și cu măști pe față. După vreo 3 minute de bătut tobele toată chestia a început să semene cu We will rock you moment în care au apărut și guriștii. Pe ritmuri latino, cu solo-ul de chitară cântat la 3 trompete, solista a dat din șolduri și solistul ne-a explicat cum ei ne vor rockui. Când ne pregăteam să dansăm și noi au încheiat piesa și s-au cărat abrupt de pe scenă. Destul de grotesc să vii și să cânți o singură piesă (aleasă foarte prost) care a durat cât introducerea ta teatrală.

Publicul a fost și el cam amorțit. Jumătate au venit, s-au așezat la mese, au comandat păpică și au mâncat liniștiți, ridicându-și privirea din când în când către interlocutor și nu către cei care prestau pe scenă.

Deh, așa e rockul după o anumită vârstă, datul din cap îl faci doar când mănânci supă și shotul e doar de espresso.

Per total toată chestia mi-a lăsat impresia unei trebi făcute în stil românesc, cu artiști care au fost sunați cu o zi înainte de concert și cu prieteni băgați să cânte (sunt sigur că se puteau găsi înlocuitori pentru Mandinga de exemplu). Măcar scopul a fost unul bun.

Ne vedem la anul când poate o să cânte și Analia Selis niște Queen, că tot e ea preferata clubului rock, împreună cu Hi-Q, Inna și alți artiști de soi de la noi.